High A(l)titude

Conform planului am plecat dimineata la 9 spre Tingri. Ne urcasem deja in masina cand cei de la hotel au venit sa ne aduca 4 esarfe albe lungi pe care ni le-au asezat la fiecare dupa gat. Pentru noroc. Doamne ajuta!
Soseaua iese din Shigatse si merge aproape drept o bucata buna. Pe ambele parti sunt plantati pomi tineri in 3, 4 sau mai multe randuri. O cisterna opreste din loc in loc si oameni cu furtune ii uda pe fiecare pana balteste apa langa ei. Probabil nu fac asta in fiecare zi. Cine stie cati din pomisori vor supravietui in conditiile astea…
Dupa cateva zeci de kilometri dispare verdeata si ne incadram in binecunoscutul de acum peisaj lipsit de orice urma de vegetatie. Mai mult, muntii sunt parca mai rosii ca pana acum.

Mergand pe sosea am ajuns din urma o formatie de tractorase motoreta. Le-am depasit pe rand si nu am putut prinde nici unul ca lumea in poza din mers cu telefonul. Macar se poate vedea ghidonul. 😀

Ne-am oprit pentru pranz intr-un orasel prin care trece soseaua. Aici am vazut pentru prima data in fata restaurantului mai multi cersetori foarte insistenti. Intrau si inauntru si luam mancarea de pe mese. Le-am dat si eu ce-am avut celor mai mici dintre ei: Skittles.
Ce am vazut in mai multe locuri si nu cred c-am mentionat e felul in care isi incalzesc ceaiul. Au un fel de antena parabolica iar in loc de LNB-ul de deasupra ei sta ceainicul. Caldura de la cel de sus. Aici sunt mai aproape de El.

Ne continuam drumul si mai fotografiem din mers cate ceva ce ni se pare mai interesant. E plin de inscriptii care incurajeaza protectia muncii. Sunt in chineza. Limba tibetana e alta si pe majoritatea indicatoarelor apar indicatiile si in limba localnicilor, dar scrise cu caractere mai mici.
Povestind de toate am aflat cum functioneaza institutia casatoriei la tibetani. A trebuit sa-l punem pe Jangchup sa repete pentru ca am crezut ca ne explica pe invers. O femeie este maritata cu pana la 3 barbati in acelasi timp. De regula cei 3 sunt frati. Nu conteaza ai cui sunt copiii care se nasc, sunt ai familiei. Casatoriile sunt aranjate de rude asa ca mireasa nu se opune niciodata. Alte detalii n-am mai cerut. 😀

Fara sa simtim am ajuns la altitudinea maxima pe ziua de azi, pasul Gyawula – 5248 m. E plin de steaguri de rugaciune innodate in toate directiile. Altitudinea e marcata pe toaleta publica!
De aici incepe se se vada si lantul muntilor Himalaya si Everestul. Varfuri albe ce cresc in departare din pustiul ce ne inconjoara. Am facut fotografii, nu stiu ce se poate vedea pe cea facuta cu telefonul.

Mergem mai departe si dupa cateva puncte de control ajungem in sfarsit la cel de la intrarea in Tingri.
E o asezare mica intre muntii galbejiti si am fost surprinsi sa constatam ca am ajuns la un hotel unde conditiile sunt cam prea bune pentru ce ne asteptam. 🙂
Nu avem ce face aici decat sa lenevim, sa bem bere si sa scriem pe blog.

Maine dimineata plecam mai devreme spre Everest Base Camp. O sa innoptam pe acolo, in corturi mari in care se face focul cu lemne.
Pana ajungem acolo insa, l-am intrebat pe Jangchup cum e cu urcatul pe Everest. Daca se apeleaza direct la ghizi nu se plateste atat cat se plateste prin agentie. Valabil pentru orice tip de excursie pe aici. De acum stim, daca vreodata ni se face pofta de trekking in Himalaya stiu de unde sa-l iau pe baiatul asta. Pe Everest inca n-a fost, localnicii nu au voie sa depaseasca o anumita limita, doar daca sunt cooptati ca sherpa in vreun grup.
L-am intalnit zilele trecute si pe fratele lui, care ne-a spus cu o sinceritate dezarmanta ca acum nu se ocupa cu nimic, ca a fost si el ghid dar si-a pierdut licenta din cauza alcoolului si a drogurilor. Toate pentru ca iubita lui de 5 ani, o fata din Nepal, plecase in Belgia de o vreme si apoi l-a anuntat ca se marita cu altul. Bietul baiat! Sa speram ca se aduna pana la urma…