h1

Shigatse

May 20, 2012

Nu am dormit prea bine, m-am trezit de multe ori cascand gura mare dupa aer…cred ca nu-i destul…
Simt si tot felul de furnicaturi sub piele, se pare ca toti le simtim…nu stiu ce sunt, n-am mai experimentat asa ceva.
Azi dimineata la micul dejun, la o masa alaturata, aveau un spray imens cu oxigen.

Inainte de a pleca din Gyangtse mai departe, ne-am dus la manastirea Baiju. E o constructie inaltata pe munte, in apropierea unui fort cocotat si el pe un varf de la marginea oraselului.
Si aici e plin de credinciosi care se tarasc pe jos, umbla de colo colo cu untul in vase ori invart cilindrul de mana inscriptionat cu mantra. Intrarea in manastire e strajuita de asemenea de doua randuri de cilindri auriti.
Ne-am strecurat prin multimea de oameni si am trecut dintr-o camera in alta pana am uitat cate statui am vazut si cate semnificatii are fiecare. Am iesit in curte si, cum de data asta luasem cateva pungi de Skittles cu mine, le-am impartit unor copilasi mai mult sau mai putin murdarei.
Am luat de acasa 30 de pungute, sper sa nu vin cu ele inapoi, le mancam noi daca le tot uit in rucsac.

Ne-am imbarcat in limuzina cu geamuri saltarete, care se misca si se deschid la fiecare hop, si am pornit spre urmatoarea destinatie: Shigatse, al doilea oras ca marime in Tibet, dupa Lhasa.
Drumul urma sa fie ceva mai scurt (90 km) si a fost aproximativ drept. Am mers de-a lungul unei vai cu destul de mult verde, copacii si culturile localnicilor.
Multi erau pe camp, arand cu yak-ul sau mesterind cate ceva la cultura abia rasarita.

Dincolo de limba de verdeata, valea este incadrata de aceiasi munti sterpi care par de pe alta planeta.
Am trecut pe langa nenumarate satucuri, casele patrate sunt in majoritatea cazurilor lipite de curti imprejmuite cu garduri de chirpici si in care animalele troneaza linistite in fata si la usa casei.

Chiar si pe distanta asta scurta am fot iarasi opriti de politie pentru controlul actelor. Am profitat de ocazie sa le mai dau niste Skittles copilasilor care stateau agatati de doua femei care vindeau pepeni si crosetau.
Ceva mai tarziu am oprit sa vedem si o moara de apa cu trei motoare. 🙂
Morarul a cerut bani pentru ca am facut poze. Soferul a cumparat o plasa de faina pe care a indesat-o in spate, poate se mai inmoaie suspensia. 🙂

La ora pranzului am ajuns deja in Shigatse, un oras mare dar care pare ca se afla in constructie in intregime. Strazi sparte, trotuare in lucru, praful e la el acasa aici.
Hotelul e bun, urcarea pana la etajul doi cu rucsacii in spate ne face sa scoatem limba. Parca am fi alti oameni de obosim in halul asta.
Imediat ce ne-am cazat am si coborat la masa, la un restaurant din curtea hotelului. Curtea e acoperita de zeci de siraguri de steaguri de rugaciune buddhiste.
Dar in sfarsit am mancat un steak de yak mai aproape de cum imi imaginam ca ar trebui sa fie!

Sigur ca si in Shigatse exista o manastire vestita, asa ca dupa masa urma sa o vizitam. Simone si Melanie n-au mai vrut sa vina, se vede ca oboseala se instaleaza tot mai tare desi nu facem cine stie ce eforturi.
In manastirea Ta Shi Lhun Po se afla cea mai mare statuie buddhista, e de marimea unui bloc cu 4 etaje. Nenumarate alte statui si picturi ne ametesc ca intotdeauna si nu mai stim care pe cine reprezinta si in ce fel protejeaza. Aici se afla si mormintele a cinci Dalai Lama, urne cu cenusa asezate in cate o stupa de forma unei piramide in trepte la partea inferioara si care in loc de varf are o constructie de forma unei mitre de mitropolit. Toata stupa e aurita si impodobita cu pietre pretioase. Exista stupa de diverse marimi dar una cat o camera e ceva obisnuit.

La intrarea in unele manastiri, dar si pe portile caselor, am intalnit un semn binecunoscut. Se afla si la aceasta manastire deasupra treptelor de la intrare. Exista dinaintea celui pe care-l cunoastem noi si e un semn aducator de noroc. Cele patru cadrane sunt asimilate cu Soarele, Luna, Pamantul si Dalai Lama.

Mai iesim la cina azi si cam atat.
Maine mergem mai departe, spre Tingri. Si apoi Everest Base Camp. Va fi tot mai frig, sper macar sa fie la fel de senin ca si pana acum. Pentru ca de aici incolo chiar conteaza. Curent nu se stie cat si daca este prin locurile astea, semnal la mobil nici atat. O sa vedem cand ajungem. Oricum am fost avertizati ca nu mai facem dus pana in orasul de dupa tabara de baza, adica joi 🙂
Asa ca voi mai posta cat de repede pot, depinde de utilitati.
Sper sa nu lesinam la poalele Everestului din cauza ca nu ne gasim aerul. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Grupul de Istorie Alpină (GIA)

Blogul celor interesaţi de istoria mersului pe munte: alpinism, drumeţie, căţărare, schi

Bergführerbuch

Poveștile unui ghid montan

%d bloggers like this: