High A(l)titude

L-am gasit pe Simone azi dimineata la micul dejun. Manca paine prajita cu ceai, bine ca si-a mai revenit!
Satui de Lhasa, ne-am coborat bagajele nerabdatori sa plecam insa am dat de prima piedica. Acum cateva zile, chiar dupa ce am ajuns, s-a spart aplica din tavan in baia camarazilor. Au tot anuntat la receptie, au venit, n-au venit, iar au venit dar in final nu se rezolvase nimic. Acum fata care face curatenie a raportat problema si cei de la receptie au pretins ca trebuie platita sticla…50 yuani (8 usd si ceva). S-a produs agitatie acolo, au venit mai multi angajati sa participe la neintelegerea in grup. Intr-un tarziu a venit si managerul care statea cu sticla in mana si se mira scotand sunete guturale…stiti voi cum fac asiaticii.
Asa i-am lasat, ne-am urcat in masina si am plecat. Cine stie cand or fi observat. 😀

Am trecut pe la supermarket sa cumparam apa pentru toata calatoria…40 de sticle de 1,5 l. N-am gasit decat 22. 🙂

Ne-am pornit pe drum si incet incet am iesit din Lhasa si apoi de pe autostrada. Am intrat pe o sosea care a inceput sa urce muntii. Masina are niste suspensii cate te ajuta sa simti fiecare denivelare la maxim. Ce usurare in perspectiva drumurilor mai rele care vor urma!
Pustietatea a pus tot mai mult stapanire pe intreg peisajul, din loc in loc mai aparea cate un sat izolat. Casele sunt de fapt niste constructii de forma cubica in care sunt plantate geamuri. In jurul satelor se mai vede cate o pata de ceva verde, un fel de iarba care nu am inteles prea bine cum se numeste, doar ca e buna si la fabricarea berii. Berea Lhasa, din care am tot baut de cateva zile. 🙂
Tot pe langa sate se vad oameni care ara pamantul cu plugul tras de yak.

Curbele sunt tot mai dese si mai stranse, transfagarasanul e minuscul pe langa ce-i aici. Brusc si-a facut aparitia un lac imens, lacul Yamdrok. De un albastru superb, se intinde cat vezi cu ochii pana departe, unde rasare din el un munte alb…ghetarul Karola. Yamdrok e un lac sfant, localnicii nu se apropie de el. In schimb chinezii pescuiesc in lac si probabil vand pesti si tibetanilor!

Am admirat cat am admirat privelistea si ne-am pus iar pe drum. Nu simtim ca suntem la 5000 m, o fi fost buna si perioada de aclimatizare la ceva.
Din loc in loc, politisti in uniforma si adidasi opresc masina si verifica cine stie ce. Ghidul discuta cu ei, le arata acte si apoi plecam mai departe.
Ne-am oprit sa mancam intr-un sat sau orasel care arata cam ca cele din vestul salbatic, cateva strazi drepte de-a lungul si de-a latul si cladiri cubice tibetane cu maxim un etaj lipite unele de altele.
Dupa pauza am ajuns la poalele ghetarului Karola, 6600 m. Am cascat gura si am facut poze si ne-am avantat mai departe in peisajul de-a dreptul selenar. Sau martian, cand culoarea muntelui devine rosiatica. Totul e arid si sterp, ca un desert muntos plin doar de bolovani si stalpi de telegraf. Aproape ca-n imaginile transmise de pe Marte de roboteii Spirit si Opportunity. Doar ca mai apare cate o apa pe ici pe colo. A aparut chiar un capat de lac pe langa care am mers pana am dat de baraj. Dincolo de constructia imensa, langa firul de apa ce serpuia in vale, au inceput sa se zareasca salcii pricajite, apoi ceva mai mari si mai multe, apoi parca si ceva copacei si verdeata. Ne apropiam de orasul spre care ne indreptam, Gyangtse.

Desi ceva mai mare, Gyangtse consta tot in strazi drepte si cladiri tibetane. Hotelul cred ca cea mai inalta cladire de pe aici, are 2 etaje.
Azi nu mai facem nimic, doar maine dimineata, inainte de plecarea spre urmatoarea destinatie, vizitam o manastire aflata in apropiere.
Ne afundam tot mai mult in tinutul in care n-ai ce face decat sa ‘drink beer and enjoy yourself’. 😀