High A(l)titude

Asteptam de ceva vreme tura de catarare din Fagaras, trebuia sa fie la sfarsit de august insa nu ne-a lasat vremea.
La sfarsitul lui septembrie prognoza nu arata rau, asa ca am pornit cum se stabilise.
Din patru am mai ramas trei care am luat-o la deal, speram sa nu fie ca in povestea cu zece negri mititei. 🙂

Vremea era mohorata dar cu prognoza insorita in gand am ajuns pe intuneric la cabana Negoiu. E unul din locurile in care imi place cel mai mult, desi cabana parca ramane tot mai mult in urma vremurilor. E bine ca e izolata, nu exista acces auto, dar uneori asta pare sa fie un pretext pentru a nu imbunatati mai nimic vreodata sau pentru a avea preturi de restaurant la conservele incalzite servite pe post de mancare. Dar nu de asta am venit, asa ca e buna berea indiferent de pret.

Planul era sa urcam sambata pe Scara Negoiului (Creasta Ferastraului) si duminica pe Custura Ciobanului. Deja imi imaginam cum vom admira de sus vaile de sub noi intr-o zi insorita cum promisese prognoza. 🙂
Doar ca dimineata, cu noaptea in cap mai bine zis, era cam ceata dar am pornit hotarati, sigur mai sus vom iesi deasupra norilor.
Insa pe masura ce urcam zapada era tot mai prezenta. In scurt timp ghetele de vara s-au udat, dar daca am pornit intr-o directie nu ne-am mai uitat inapoi. 🙂 Am decis ca vom intra pe traseu, chiar daca nu aveam coltari, aveam cate un piolet asa ca ne-am pus pe treaba fara sa vedem prea multe in jur din cauza cetii foarte dese.

Am mers binisor, experienta ghidului ne-a dat incredere si curaj. Mie unul nu mi-ar fi totuna cu cine urc, am incredere in Marian si nu stiu daca m-as simti linistit sa urc pe rute tehnice cu altcineva. Au fost momente cand nu stiam de ce-mi sunt amortite degetele de la maini, de frig sau de teama (constienta sau nu) la trecerea peste vreun pasaj dificil. Ar fi prins bine coltarii, dar a trebuit sa ne descurcam fara.
Traseul a durat mai mult cu cateva ore decat in conditii de vara, pe Negoiu am ajuns inainte de lasarea intunericului, tocmai la timp cat sa mai avem un pic de lumina sa trecem de Cleopatra la coborare si sa iesim din ceata si zapada pana s-a facut intuneric de tot. Ghetele alunecau pe stancile ude si nu o data am dat cu fundul de pamant la coborare, oricat de atent incercam sa pasesc.

A doua zi ar fi trebuit sa o luam de la capat pe alt traseu dar incaltarile si hainele ude, ceata care nu s-a ridicat defel, oboseala zilei precedente in care am realizat mai mult decat ne propusesem, toate ne-au determinat sa decidem ca vom cobori la masini.

Cam asa arata Creasta Ferastraului intr-o zi insorita, macar in poze sa o vedem daca de aproape n-am reusit. 🙂

Pozele de mai jos descriu cred ca cel mai bine evolutia lucrurilor pe parcursul turei. Despre aceasta tura ori altele puteti afla mai multe pe http://www.rucksack.ro, din perspectiva ghidului (http://rucksack.ro/o-tura-de-toamna-in-fagaras). 🙂

Una peste alta, o experienta extraordinara pentru oricine iubeste muntele.