La inceputul lui mai s-a derulat stagiul de catarare pe care il asteptam de ceva vreme. Urmatorul va fi in octombrie http://rucksack.ro/catarare/cursuri-de-pregatire/initiere-in-catarare/
Locatia a fost in Macin, in muntii Dobrogei, cei despre care in general se stie si se invata la geografie ca sunt ca niste dealuri.
Locul de intalnire a fost punctul de trecere a Dunarii cu bacul de la Braila. Merge treaba destul de bine la imbarcarea si debarcarea masinilor, nu se asteapta prea mult. Doar la un moment dat, cat oamenii stateau linistiti pe bac pe langa masini si asteptau traversarea, s-au trezit brusc nervii intr-un pasager, care din senin inceput sa urle intr-un stil original romanesc: “Hai dom’le, ce mai asteptam de nu pornim odata?!!? Pierdem timpul aici!”. Ala de manevra bacul nu s-a apucat si el de urlat ca raspuns, ci doar i-a aratat o barja cat o strada care urca in lungul Dunarii si bloca trecerea la momentul ala. “Aaaa, scuze, n-am vazut”, s-a imblanzit brusc revolutionarul de ocazie. Avem cam multi astfel de revolutionari domestici din pacate si dam de ei la fiecare pas. Vorba aia, au capul mic si mai sta si creierul lejer inauntru 🙂
Am trecut si Dunarea si am mai mers o bucata cu masinile, pana la capatul comunei Greci. Am parcat masinile, am luat tot ce era in ele in spate si ne-am pornit la deal, spre locul de campare.
Cara Magarii
Pe drum Marian ne-a prezentat deja imprejurimile, culmile Macinului si cate ceva din istoria locurilor. El umbla demult pe cararile din Macin, toate traseele de catarare le-a amenajat aici incepand de acum mai multi ani. Asa ca n-am simtit urcusul, doar de o pauza a fost nevoie pana am ajuns in saua unde urma sa ne instalam.
Corturi se ridica
Tabara
Am pus corturile si am si pornit sa vizitam peretii de catarare. In momentul ala aratau cam imposibil de abordat, insa impresia asta urma sa se schimbe pe parcursul zilelor ce au urmat.
Perete la prima vedere
S-a intunecat pana ne-am intors la corturi, tocmai bine pentru partea de discutii teoretice. Dar stiam ca vom folosi timpul la maxim, asa ca am dardait putin de frig si am facut noduri pe intuneric cat am povestit tot felul de lucruri legate de catare si nu numai.
Urmatoarele 3 zile am avut acelasi program. Dimineata deplasare la peretii de catarare, instructaj si demonstratii la fata locului, apoi tentative de a urca pe cat mai multe trasee cu nume care mai de care mai pitoresc: armata rosie, calea cea buna, pocaitul, banane, iarba, memorial, fetelor, bilelor (sau baietilor 🙂 ).
Instructaj
Catarare in mansa, artificiala, cu protectii mobile, urcare ca secunzi, ploaie pe care patinau espadrilele ca pe gheata…am trecut prin toate
timp de 3 zile si jumatate.
Tentative de perfectionare 🙂
Seara ajungeam rupti la corturi, uneori pe intuneric, insa nu dormeam fara portia de teorie povestita pe bancutele de sub pomi 🙂
Comuna Greci vazuta de sus
Musafir
Greu cu scaritele la artificial
Secund cu protectii mobile
Rapel pe lungime destul de mare cat sa simti emotii 🙂
Bouldering de incheiere. Unde-s multi puterea creste 🙂
Din pacate timpul a trecut repede. Am petrecut cateva zile fantastice, in care am reusit sa lasam deoparte stresul si sa ne concentram doar asupra fricii de inaltime si asupra prizelor minuscule din stanca. Ture se organizeaza insa, Marian sta de fapt pe munte :), asa ca doar timp sa fie.
Am pus la viteza 2x cateva imagini filmate in aceste zile, le puteti vedea ascultand si cea mai nou piese Metallica, “Lords of summer”. Piesa noua pe stil vechi. 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=S5dIhd0Pryg&feature=youtu.be
Poza de grup
High A(l)titude 