High A(l)titude

Uneori cand merg la Bucuresti intru pe la IKEA.
Am auzit de la colegii din Bucuresti de hotdog-ul cu 1 leu.De data asta imi era foame.
Zona in care se sta la rand este amenajata cu gardulet care serpuieste si care ghideaza coada de parca ar fi intrarea la Versailles sau controlul de securitate la aeroport.
Oamenii nu zic decat un numar…2, 5, 10, 8. Mai cer o punga daca e un numar mare si nu le ajung mainile.
Eu am zis “doi”. Am primit doi crenvusti, fiecare in chifla lui. I-am inundat cu mustar si ketchup de la automatul de alaturi si m-am dus mai incolo la niste mese in picioare…
Langa mine o familie isi supraveghea copiii care se jucau pe acolo. Sotul o trimite pe doamna sa vada daca e coada la “astia”. Sa ia si ea “patru”.

Ce o fi in carnatul ala si in chifla de se vand impreuna cu 1 leu? Mi-ar mai trebui. Oare da dependenta? 🙂
Mie mi-au placut. Dar e posibil sa imi placa lucrurile umflate artificial si goale pe dinauntru. Ieftin si bun. Nu e perfect?

Pentru pasionati am gasit ceva mai select.
Hiperselect.
As fi vrut acolo. Chiar daca e frig tare.