h1

Bye bye Base Camp!

May 23, 2012

Dupa ce ne-am saturat (pe moment) de admirat varful varfurilor am coborat de la base camp la corturi. Si de aici se vede la fel de bine Everestul. Am povestit cu proprietarul cortului in care stam si am descoperit ca are o motoreta afara. Asa ca hai la drive test cu motorasul chinezesc. Ne-au trebuit cateva minute sa ne prindem de diferentele fata de alte motoare si am facut apoi ture prin tabara. Simone e mare motociclist, a calarit motoare de viteza cat statea in Italia.
Au inceput sa vina tot felul de localnici in povesti, parca suntem intr-un sat. 🙂
Melanie a vrut sa-i impleteasca si ei parul cum si-l fac fetele din Tibet si s-a ales cu doua cozi impletite cu fire colorate si legate ca o coronita in jurul capului. I-am dat fetei care i-a facut parul tot ce mai ramasese din pungile de Skittles. 😀

Cand ne-am bagat in sacii de dormit sa ne punem la somn au inceput sa vina musafiri unul dupa altul. Gatise asta la care stateam oaie si mancau cu totii. Noi stateam in saci si ii numaram. 😀
Desi s-au potolit la un moment dat si s-au dus la casele lor, noaptea a continuat sa fie agitata. De doua ori s-au auzit bubuieli in usa si au intrat cate doi indivizi cu lanterne care pareau ca ne numara. Habar n-am nici eu si nici cei de acolo cine erau si ce cautau.

De dormit n-am dormit prea bine, toata noaptea am cautat sa inghit aer. La 7 dimineata eu si Melanie ne-am ridicat sa facem poze cu razele rasaritului pe Everest. Era frig rau, pana si in cort apa a inghetat la suprafata in paharele ramase pe masa. Cand ne-am intors l-am trezit pe proprietar sa faca focul. S-a ridicat somnoros si a pregatit cateva bucati de balegar de yak cu care l-a aprins. Si tot cu acelasi balegar se si intretine focul. 😀

Ne-a facut la fiecare cate o clatita groasa, ceai verde cat cuprinde si eram gata de plecare. As mai fi stat, de fapt as urca si mai sus. 😀
Nu stiu cum urca unii fara oxigen pe varf, cand orice efort te face sa scoti limba si sa n-ai destul aer.
La plecare am fofografiat si banner-ul ‘hotelului’. 🙂

Putin mai jos de tabara de baza se afla manastirea Rongbu, asezata la cea mai mare altitudine din lume. Aici am reusit sa fotografiez, pe langa calugarii si calugaritele care ieseau de la rugaciune, si o statuie din cele care se afla cu miile in manastirile din Tibet.
Tot aici, in fata manastirii si sub Everest, si-au asezat corturile cativa ciclisti veniti sa pedaleze in conditii de aer rarefiat.

Cu varful in spate, coboram pe unde am si venit. Doar ca soferul are ideea sa mergem pe o scurtatura. Nici n-a apucat bine pe ea ca n-a putut urca pe un pod, ceea ce i-a facut pe americani sa se agite si sa apara anumite tensiuni. Soferul s-a imbufnat iar si a dat sa o ia inapoi fara sa spuna nimic dar dupa cateva parlamentari a ramas sa mergem pe unde s-a gandit el, daca il tine masina.
Masina a rezistat, cu toate trosnetele si salturile pe care la facea pe drumul accidentat. Si noi la fel cu ea. Cel putin am avut parte de o priveliste deosebita de cea de la urcare.

Am ajuns la locul unde trebuia sa petrecem noaptea, dar ziua era departe sa se sfarseasca. Oboseala cred ca se aduna tot mai mult pentru ca nemultumirile sunt ceva mai dese si il pun in incurcatura pe ghid. Hotelul in care trebuia sa stam nu arata defel bine si se ia decizia sa mergem pana in orasul in care trebuia sa ajungem doar maine dupamasa, Zhangmu. Am mai mers cateva ore coborand continuu printr-un peisaj din filmele chinezesti. Parca in fiecare clipa asteptam sa sara de pe o stanca sau din varful unui brad Sora 13 ori Biciul Fermecat ori alt zburator kung-fu imbracat in hainute colorate si incaltat cu mocasini super flexibili.
Am coborat cam brusc la ceva peste 2500 m, eu nu mai aud aproape defel, parca sunt intr-un avion ce vine la aterizare.
Orasul e asezat de-a lungul unor serpentine, am gasit cazare, dar cat am stat seara la masa ne-am hotarat sa nu mai stam aici inca o zi. Asa ca, dupa cateva telefoane date de ghid la agentie si de noi in Nepal, ne vom prezenta maine la granita. E la doar 8 km de aici si la 4 ore de Kathmandu.
O sa stam acolo 2 zile pana cand ar trebui sa zburam in jurul Everestului si apoi spre casa.
Poate ii mai prindem si pe baietii aia la Irish Pub! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Grupul de Istorie Alpină (GIA)

Blogul celor interesaţi de istoria mersului pe munte: alpinism, drumeţie, căţărare, schi

Bergführerbuch

Poveștile unui ghid montan

%d bloggers like this: