High A(l)titude

Cu mantra asta ne-am trezit, repetata obsesiv sub geamul nostru de trei amarate carora le dadeau trecatorii ceva bani.
‘Nestemata este in inima lotusului’…cam asta ar fi o traducere. Lotusul e floarea sacra in buddhism…
Mantra e scrisa si cantata peste tot, orice buddhist o repeta in nestire numarand bilutele pe siraguri de matanii ori invartind niste cilindri care se afla peste tot si pe care e inscriptionat textul.

De dimineata ne-am dus la manastirea Jokhang, aflata in apropiere. Azi e miercuri si pentru ca in aceasta zi s-a nascut Dalai Lama era mai aglomerat ca de obicei si la intrare ardeau ienupar de nu te mai vedeai de fum. Sute de tibetani veniti din alte parti stau la coada sa intre si sa lase unt sau untura din tot felul de vase (termosuri, borcane, pungi) in locurile unde ard lumanarile.
O parte se roaga in fata manastirii tavalindu-se pe jos si frecand cu ceva pietre plate pardoseala. Toti repeta la nesfarsit aceeasi mantra.
Coada lunga serpuieste printr-o gramada de incaperi in care ard lumanarile iar daca nu se misca destul de repede exista cate un politist al manastirii, imbracat in portocaliu, care le da viteza impingandu-i. S-a revoltat prietena noastra americanca vazandu-l.
Toate incaperile sunt pline de statui si ornamente colorate, toti zeii sau personajele importante din buddhism sunt imortalizati in statui mai mici sau foarte mari. Peste tot sunt cutii ori alte vase in care oamenii lasa bani, modelul cu pomelnice functioneaza si la ei… In alta parte un calugar bate toba si suna din clopot recitand o incantatie in care probabil e pomenit si cel care lasa banii in lighean.

La poarta manastirii Jokhang

Pe terasa manastirii Jokhang…

Dupa ce am iesit de la manastire am trecut pe la supermarket sa ne facem provizia de apa. Se pare ca trebuie sa luam apa tot de aici, cat sa ne ajunga si pentru calatoria spre Everest. Pe drum apa nu e buna si cea imbuteliata e mult mai scumpa si greu de gasit. In toata harababura asta colorata si plina de inscriptii extratereste sunt tot felul de nebunii cu care n-am idee ce s-ar putea face ori cum s-ar putea manca. 🙂

Supermarket

Am vrut sa mancam la un local unde mananca localnicii asa ca ne-a dus ghidul la o crasma gen ‘Cateaua Lesinata’. Locuri nu erau dar rapid au scos mese si tabureti pe trotuar si ne-am putut aseza.
Mancarea a fost buna, doar Adi a ales ceva ce nu a putut manca…dar el pare sa fie mai sensibil…sau afectat de fusul orar 😀

Masa pe trotuar

Dupa asa o masa copioasa ne-am dus la alta manastire, Sera, a doua ca marime din Tibet, celebra pentru dezbaterile dintre calugari. Dezbaterile sunt de fapt un antrenament pentru calugarii tineri, in perspectiva discutiilor avansate la care vor lua parte pe masura ce cresc. Un calugar sta asezat si ii pune intrebari pe diverse teme altuia care sta in picioare in fata lui. Acela raspunde si ca sa accentueze ca are dreptate isi plesneste palmele. Daca nu e raspunsul bun si le plesneste una cu dosul si una cu fata. Sunt foarte agitati si tipa toti de nu stiu cum se aud ce vorbesc.
Tot aici, intr-o incapere mica, langa lumanari care ard in unt, e un calugar cu o piatra mare si plata. Cu piatra ii freaca pe spate pe cei care intra si lasa banii in cutie. E vorba de oameni care au sentimente ori vise rele si vin la calugar sa-i scape de ele. Ce bine ar fi sa mearga asa!

Dezbateri

Cam astea sunt reperele zilei de azi, am vazut sute de tibetani care au venit la manastiri, femei cu parul impletit in doua cozi si barbati intr-una singura, pana si pisi tibetane care aduceau untul in termos chinuindu-se pe tocuri. Cu pielea lor inchisa la culoare si trasaturile mongoloide arata ca incasii, aztecii ori indienii americani. Probabil provin din aceeasi populatie straveche.

E timpul pentru o bere tibetana si o friptura de yak sa mai calmam raul de altitudine si sa grabim aclimatizarea. Lui Adi ii dau si pastile. 🙂