High A(l)titude

Dupa un zbor cu destule zguduieli de deasupra muntilor Himalaya am aterizat pe aeroportul din capitala Tibetului.
Ne-au preluat chinezii, mult mai organizati si mai ordonati. Cand am crezut ca am terminat cu controalele, am recuperat bagajele si ne indreptam spre iesire au cerut sa deschidem rucsacii si sa scoatem…cartile. Alea de citit, cele de joc nu ii interesau. Nu am inteles pe moment ce-i cu asta dar la masa de alaturi le confiscau unor americani o carte despre Tibet. Pentru ca scrie de Dalai Lama. Degeaba a incercat omul sa spuna ca nu i se pare normal ori chiar sa rupa pagina unde scrie si sa-i dea cartea. Acel material nu trece! Mi-a revenit amintirea comunismului…aici nu e o amintire.

Am dat si de ghid, un baietan destul de plictisit, si de ceilalti din grup. Pana la urma mai sunt doar doi cu care calatorim, un italian si o austriaca ce locuiesc in SUA.
Lhasa e la o ora departare de aeroport, de data asta pe autostrada. Terenul e sterp si muntos dar pe alocuri sunt pete verzi unde au plantat chinezii braduti sau alti pomi ori plante.

Am intrat in oras, chiar arata a oras! E curatenie si arata a civilizatie, departe de nebunia si mizeria din Nepal. Din masina am vazut si palatul Potala, resedinta lui Dalai Lama cand se afla in Tibet. Dupa o scurta oprire la hotel am iesit sa schimbam bani si sa mancam. Unde credeti ca ne-a dus ghidul sa schimbam yuani (cam 6 la 1 dolar) pentru ca erau inchise deja bancile? La un colt de strada la prietenii lui valutisti 😀
Americanii nostri s-au simtit cam foarte inconfortabil cu asta asa ca am renuntat si au scos ei yuani de la bancomat pana maine cand mergem la banca.

Plimbandu-ne pe strazi am vazut ca e plin de soldati care se deplaseaza cate cinci, uneori intr-un pas de semidefilare. Nu e permis sa-i fotografiem. Doi erau cu camere de filmat pe acoperisul de langa terasa unde am mancat. Probabil localnicii trebuie sa vada permanent cata grija li se poarta…
Ne-am invartit si pe stradutele din spatele celor principale. Aici tarabele sunt intinse si se vand si repara de toate in stil nepalez…si rromanesc. 🙂 Carnea de yak e peste tot, atat la restaurant in meniu cat si in magazine, deshidratata si ambalata in pungi vidate. Inca nu am gustat dar si maine e o zi. 🙂

Ne simtim cam ametiti, altitudinea la care am ajuns asa brusc e de 3700 m si chiar ne afecteaza. Sa vedem cum dormim si cum e zilele urmatoare.

Potala Palace