Meteora – suspendat in aer
October 13, 2015A trecut mai mult de un an de cand n-am mai scris nimic. Sa nu se fi intamplat nimic notabil? 🙂
Oricum, o tura de catarare pe conglomerat in Meteora nu poate fi trecuta cu vederea.
O saptamana intensa, planificata de cateva luni bune, in care am fost doar noi si stanca, intr-un loc unic pe planeta. Se pare ca aici a fost un fund de mare acum cine stie cate milioane de ani.
Am calatorit pe ruta Alba-Zarnesti-Brasov-Salonic-Meteora, cu pauza peste noapte in Salonic, Thessaloniki cum ii spun grecii. In oras e o atmosfera de relaxare, specific greceasca, multa lume pe strazi si la taverne.
In Meteora am ajuns urmatoarea zi, inainte de amiaza, ne-am cazat in satul Kastraki. A fost destul de dificil sa gasim macar o cafea la ora la care am ajuns, fiind “prea de dimineata” in Grecia inainte de 12. 😀
Kastraki e un sat pitoresc, tipic grecesc, cu taverne la tot pasul. Noi nu avem din pacate prea multe astfel de sate…
Alaturi, se afla un orasel, Kalabaka, ceva mai animat decat satul.
Nu am pierdut timpul, dupa ce ne-am cazat am pornit spre stanca pentru primele tentative de acomodare intr-un poligon echipat cu destule ancore. Iar unele erau in curs de montare. Pe restul traseelor ancorele sunt foarte rare, prima aparand uneori abia la 10 m inaltime.
Desi vazuta de la distanta stanca pare foarte greu de abordat datorita peretilor verticali, de aproape se mai schimba lucrurile. Sunt o gramada de prize, pietricele mai mari sau mai mici, si aderenta este foarte buna cand stanca este uscata. Cele mai solicitate sunt degetele de la picioare, dor la fiecare urcare si abia astepti sa scapi de espadrilele stranse.
A mers binisor, prinzi curaj si incredere cu fiecare urcare. Dupa aceste urcari de incalzire, am parcurs in fiecare zi trasee de mai multe lungimi de coarda, de diferite dificultati, maxim pasaje de grad V+ ori VI de data asta. Catararea, ramonajul, regruparile, nodurile, asigurarea celorlalti, rapelul devin si mai “interesante” cand te afli la zeci ori sute de metri inaltime. 😀
Dar fiecare urcare si experienta ghidului iti dau incredere astfel incat am ajuns si sa semnam in cateva din carnetele de pe turnuri.
Vremea a fost superba, nu am ratat nici o zi de catarare. Toate se incheiau invariabil cu masa si berea intr-o taverna de care ne-am lipit toata saptamana. O saptamana departe de stresul zilnic, in care psihicul s-a concentrat doar pe stanca si catarare si in care am simtit ca bateriile s-au incarcat la maxim.
La final, am adunat laolalta cateva imagini din aceasta tura pe muzica greceasca relaxanta. 🙂
Leave a Reply